Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi. Cei mai cunoscuți 10 criminali români. Cine era Văduva Neagră, femeia care a omorât 35 de bărbați


Portretul lui Andronic[ modificare modificare sursă ] Andronic Comnenul era tipul perfect al bizantinului DATE DATING SITE secolul al XII-lea, cu toate calitățile și toate viciile. De statură înaltă se spune că măsura mai mult de 6 picioarede o forță herculeană și de o eleganță incomparabilă, el avea o frumusețe, după spusele unui cronicar, care părea demnă de tron.

Cronicarul Nicetas, care l-a cunoscut bine, a lăsat undeva despre el o schiță frumoasă și fină, în care ni-l arată îmbrăcat într-o lungă mantie violetă cu capul acoperit cu o bonetă ascuțită de culoare cenușie, mângâindu-și, cu un gest care-i era familiar când era emoționat sau mâniat, barba neagră și creață.

Puternic, admirabil antrenat în toate exercițiile trupului, întreținând printr-o cumpătare atentă echilibrul perfect al sănătății și grația robustă a formelor, imun la boli, el era un cavaler desăvârșit, arbitrul modei. La război, isprăvile sale erau acelea ale unui paladin.

A alerga singur la dușman, împrumutând scutul și lancea celui dintâi soldat întâlnit, provocând pe șeful grupului advers mergând până în mijlocul armatei lui, trântindu-l de pe cal cu o singură lovitură de lance și întorcându-se teafăr în rândurile bizantine, toate acestea nu erau decât o jucărie pentru el: după cum spune un scriitor al vremii, el nu respira decât lupte.

Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi

Bun general, când voia să-și dea osteneala, se arăta plin de experiență și de inițiativă. În război era idolul soldaților, în oraș idolul tinerilor nobili.

Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi

O inteligență de prim rang însuflețea acest trup de atlet și de războinic. Pe lângă el, spune un istoric, ceilalți oameni păreau niște brute. Unei culturi foarte întinse și foarte variate, el adăuga o elocvență naturală și discursurile lui aveau o putere de convingere aproape de neînvins.

  • Cei mai cunoscuți 10 criminali români.
  • Cei mai cunoscuți 10 criminali români. Cine era Văduva Neagră, femeia care a omorât 35 de bărbați
  • Макс, никогда еще не выходивший из зоны обитания людей, обильно усеивал свою речь чертями, дерьмом и другими излюбленными словечками.
  • Почти половина Эмбриобанка отведена под микробиологические объекты; работы в этой области сложнее и требуют общения с москитоморфами.

Era vesel, spiritual, cu un spirit batjocoritor, care nu cruța pe nimeni. Gata să observe tot ce era ridicol, el se întrecea în a-și bate joc de oameni și de lucruri cât se poate de caraghios; vorbirea lui sinceră era tot atât de celebră la curte pe cât era de temută.

Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi

Cu mult sânge rece, era îndemânatic și se pricepea să iasă din orice încurcătură; comedian admirabil, știa să joace toate rolurile și să plângă atunci când voia; așa încât contemporanii îl numeau cameleonul schimbător, Proteu cel cu multe forme. Nimeni nu-i rezista: de 20 de ori vărul său Manuel îi iertă cele mai rele nebunii; cu toate viciile, cronicarii vremii au fost indulgenți cu el și soția lui, pe care o înșela mereu, îl adora.

Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi

Dar la toate aceste calități el adăuga un suflet neliniștit și tulbure, violent, îndrăzneț, pasionat. Avea cu cine semăna: tatăl său Isaac, care conspirase de mai multe ori împotriva basileului Ioan, fratele său, petrecuse o mare parte din viață la curtea sultanului din Iconium; fratele lui mai mare se căsătorise cu fiica unui emir musulman.

Disputele cu Manuel Comnenul[ modificare modificare sursă Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi Timp de 30 de ani, Andronic umplu orașul și curtea cu zgomotul și scandalul aventurilor sale.

Văr primar cu Manuel și aproape de aceeași vârstă cu el amândoi se născuseră în preajma anuluiAndronic fusese crescut împreună cu viitorul moștenitor al tronului.

Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi

Și din comunitatea gusturilor lor sportive și a aventurilor de dragoste, se formase o intimitate strânsă între cei doi tineri. Manuel avu multă vreme pentru Andronic o afecțiune adâncă; chiar mai târziu, când rivalitatea ambițiilor lor și calomniile dușmanilor lui Andronic îi despărțiră definitiv, împăratul păstră totdeauna pentru vărul lui o secretă indulgență. Cu toate acestea, un om ca Andronic era făcut să îngrijoreze pe un împărat; și deși Manuel oferi mari distincții vărului său, îl folosi în războaie și-l trată ca pe un prieten, o neînțelegere surdă se născu în curând între ei.

Andronic păstra oarecare supărare față de Manuel, de a-l fi lăsat să cadă în mâinile turcilor atunci când, tânăr împărat, alerga la Constantinopol să pună mâna pe tron, fără să facă nimic spre a-l elibera, fericit poate de a scăpa, în această împrejurare, de un personaj așa de îngrijorător și de neastâmpărat. Deși de atunci Manuel îi rămase în aparență foarte apropiat-până la a-și expune viața spre a scăpa pe Andronic într-o ceartă de bețivi-acesta se plângea totuși că nu i se dădea în Stat locul pe care-l merita și că împăratul acorda altora, cu deosebire nepotului său Ioan, pe care Andronic îl ura, demnitățile de care el ar fi fost mult mai demn.

Din partea sa, Manuel era preocupat de calitățile prea strălucite ale rudei sale, de ambițiile lui secrete, de vorba lui prea liberă.

The Delilah Box: April 2021 subscription box

O întâmplare cu niște femei, exploatată ingenios de dușmanii lui Andronic, sfârși prin a-i învrăjbi pe cei doi veri. Era prinAndronic avea aproape 30 de ani; era însurat, soția lui îl iubea foarte mult și avea de la ea un fiu, Manuel; ceea ce nu-l împiedica de loc să fie în cei mai buni termeni cu una din verișoarele lui, Evdochia Comnena.

Această Evdochia era chiar sora Teodorei, care în acea vreme era amanta oficială a împăratului. Cum tânăra femeie era văduvă, ea avusese mai puține scrupule decât oricare alta cedând frumosului ei văr și se arătă cu el în public.

Filme de văzut măcar o dată în viață

Legătura făcea mare scandal la curte, mai ales din cauza apropiatei rudenii a celor doi amanți; familia Evdochiei, cu deosebire fratele și cumnatul ei, erau foarte mâhniți. Dar, la toate observațiile ce i se făceau, Andronic răspundea cu glume și făcând cu obrăznicie, aluzie la intriga lui Manuel cu Teodora: Trebuie, zice el râzând, ca supușii să urmeze exemplul stăpânului și operele care ies din aceeași fabrică Evdochia și Teodora erau surorimerită să placă la fel.

Altă dată el explica celor care-l certau, că era mai grav cazul Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi decât acela al împăratului: El are legături cu fiica fratelui său Andronic spunea aceasta mai brutal ; eu numai cu fiica vărului meu. Se înțelege că astfel de vorbe supărau pe împărat și măreau furia rudelor Evdochiei.

Manuel, crezând că pentru a pune capăt tuturor neplăcerilor trebuia să îndepărteze pe Andronic de la curte, îl trimise în în Cilicia, spre a lupta împotriva prințului armean Thoros.

Dar Andronic, nemulțumit de acest exil, își îndeplini foarte superficial sarcina; lăsă să-i scape dușmanul, se lăsă bătut, nu fără a se fi purtat vitejește în luptă; în sfârșit, trebui să evacueze țara și să fugă până în Antiohia. Fu chemat la Constantinopol; totuși, Manuel, ca un prinț bun, se mulțumi doar să-l certe între patru ochi; după care îi încredință, tot departe de curte, unde părea supărător, un mare comandament la frontiera Ungariei, cu titlul de duce de Belgrad și de Branitzova.

Chiar în timpul misiunii sale în Cilicia, Andronic întreținuse legături cam suspecte cu regele Ierusalimului și cu sultanul din Iconium. În noul său post, el se grăbi să lege intrigi asemănătoare cu regele Ungariei, în scopul de a-l detrona pe împărat, după cum se spune. Dar corespondența fu Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi și pusă sub ochii basileului.

Și de data aceasta Manuel, indulgent, se mulțumi a-l destitui pe trădător din ducatul lui și-l trimise în tabăra din Pelagonia, în Macedonia, unde se afla atunci curtea, spre a-l avea aproape și a-i supraveghea mișcările.

În anturajul prințului, Andronic o regăsi pe Evdochia, cu care de altfel, de la întoarcerea din Cilicia, își reluase legătura amoroasă. Încântat de acest noroc, fără să se sinchisească de cursele pe care i le întindeau rudele tinerei femei, el reîncepu legătura, judecând, cum spune un cronicar al vremii, că dragostea Evdochiei era o recompensă suficientă pentru toate primejdiile care puteau venii. În același timp Ioan, fratele Evdochiei și Ioan Cantacuzin, cumnatul ei, ponegreau pe Andronic în fața împăratului și încercau chiar să scape de el printr-un asasinat.

Într-o zi, după obicei, Andronic se dusese în cortul pe care-l ocupa amanta lui. Înștiințate de întâlnire, rudele Evdochiei pregătiră o ascunzătoare și puseră oameni înarmați în vecinătatea pavilionului, pentru a-l omorâ pe dușman, când va ieși.

Andronic I Comnenul

Dar Evdochia era o persoană prevăzătoare; nu se știe cum, ea mirosise complotul. Deși, spune cronicarul, ea avea în acel moment mintea în altă parte, băgă de seamă că se înconjoară cortul și înștiință pe amantul ei. Îndată, Andronic își scoase sabia cea lungă și se pregăti să-și vândă scump viața.

Dar Evdochia avu altă idee.

Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi

Ea propuse amantului său să îmbrace haine de femeie; după această, strigă foarte tare, ca să fie auzită de afară, pe una din servitoare, spre a duce lumină; și Andronic ieșind apoi din cort, în locul cameristei, ar putea, astfel deghizat, să scape fără a Cauta i femeie de uz casnic atenția.

Dar tânărul nici nu vru sa audă. Temându-se de ridicol, dacă ar fi fost recunoscut, el declară că preferă să moară decât să se dezonoreze prin această deghizare; și deodată, tăind cu o lovitură de sabie pânza cortului, dintr-o săritură trecu pe deasupra sforilor, parilor și zidurilor lângă care era adăpostit cortul, spre adânca consternare a oamenilor înarmați care-l pândeau și pe care această apariție neprevăzută îi paralizase.

Alt cronicar adaugă că, nemulțumit de această întâmplare, Andronic încercă în două rânduri să asasineze pe împărat, în tabăra de la Pelagonia și că Manuel nu fu salvat decât mulțumită grijii nepotului său protosebastul Ioan. Dar, cum între acest personaj, care era fratele Evdochiei și Andronic exista o ură feroce, ne putem întreba dacă spre a pierde pe un dușman detestat protosebastul n-a calomniat oarecum pe adversarul lui.

În orice caz, este sigur că exasperat de intrigile pe care le simțea în jurul lui, Andronic se gândea să răspundă prin una din acele violențe cu care era obișnuit. Caut baiat tanar câmpulung zi, văzându-l mângâindu-și calul, împăratul îl întrebă de ce își îngrijește astfel animalul: Pentru a fugi de aici, răspunse el, după ce voi face să sară capul celui mai mare dușman.

Un astfel de om devenea cu totul periculos. De altfel, uneltirile cu ungurii și scandalul aventurii lui cu Evdochia erau motive suficiente împotriva lui Manuel se lasă convins că ar fi cuminte să-l aresteze pe Andronic. Fu deci, trimis la Constantinopol și închiscu lanțuri la picioare și sub o pază severă. Perioada de detenție[ modificare modificare sursă ] El lâncezi acolo 9 ani, din până înîn care timp dădu mult de lucru călăilor și împăratului.

Din ziua în care se văzu în închisoare, Andronic n-avu decât un gând, să scape; și cum avea în minte tot atâta ingeniozitate ca Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi îndrăzneală, iată ce imagină: observă un vechi canal părăsit, care trecea pe sub turnul în care fusese închis.

Făcând o deschizătură în podeaua celulei, se strecură în canal și se ascunse acolo, având grijă să acopere bine trecerea prin care pătrunsese. La ora mesei, gărzile de serviciu văzură că prizonierul zburase.

Fu o emoție mare în fortăreață. Fără îndoială, se știa că Andronic e mai ingenios decât Ulise și că din partea lui puteau să se aștepte la orice. Dar o inspecție amănunțită arăta că în celula captivului totul era intact, ușa, acoperișul, ferestrele zăbrelite des: nu puteau înțelege pe unde trecuse. Foarte încurcați și îngrijorați de Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi grea care apăsa asupra lor, paznicii se hotărâră să vestească pe împărăteasă; împăratul lipsea atunci din Constantinopol și se lupta în Cilicia.

Vestea pricinui la curte o tulburare de necrezut. Îndată se închid toate porțile orașului, se scotocesc vasele ancorate în port, se percheziționează toată capitala; se lansează mandate de aducere în toate direcțiile, soția lui Andronic e arestată ca o complice probabilă a evadării și închisă în celula unde fusese deținut bărbatul ei.

Cei mai cunoscuți 10 criminali români. Cine era Văduva Neagră, femeia care a omorât 35 de bărbați

Nimeni nu știa, spune cronicarul, că-l aveau încă pe Andronic. El rămăsese pitit în subterana în care se ascunsese. Ieși de acolo la căderea nopții și intrând în celulă, apăru în fața soției sale care, înspăimântată, îl crezu mai întâi o stafie. El îi dovedi îndată că nu era o fantomă: ca în toate împrejurările cele mai grele, acest om priceput nu-și pierdea niciodată sângele rece și găsi ocazia ca în această întâlnire neprevăzută să se împace cu soția lui: din această împăcare trebuia să se nască, 9 luni mai târziu, un fiu, Ioan.

El petrecu astfel o săptămână, ziua ascunzându-se în subterană, noaptea revenind lângă soția sa; și ceea ce prevăzuse nu întârzie să se întâmple. Supravegherea prizonierei slăbi repede: așa încât în nasul temnicerilor, Andronic putu ieși din ascunzătoare, fugind din fortăreață și ajungând în Asia Mică. Atinsese malurile fluviului Sanarios, se putea crede salvat, când asprimea frigului-era în luna decembrie îl sili să ceară adăpost unor țărani.

Fu recunoscut, cu toate protestările lui, adus iar la Constantinopol și închis din nou, punându-i-se ca precauție fiare de două ori mai grele. De data aceasta, el rămase aproape 6 ani în temnițele imperiale; totuși din nou reuși să evadeze în Cu vremea regimul la care era supus se mai îmbunătățise; avea voie să i se aducă de acasă vin pentru masă și sub motiv că era bolnav, obținuse să fie servit de un servitor, care circula liber prin fortăreață, intrând și ieșind la orice oră.

Andronic profită de aceste împrejurări. El puse pe servitorul său să fure cheile turnului în care era închis în vreme ce gărzile dormeau și reuși să ia un tipar de ceară. Acest tipar fu dus soției lui Andronic și fiului său, care puseră să se facă chei false; în același timp, cu ajutorul amforelor în care i se aducea vinul i se trimise prizonierului o frânghie lungă; într-o seară, la căderea nopții în timp ce soldații din gardă erau la masă, servitorul credincios deschise închisoarea stăpânului său, cu ajutorul cheilor false.

Turnul dădea într-o curte interioară a palatului, ale cărei terase dominau de sus marea de Marmara; cum nu trecea nimeni pe acolo, ea era plină de ierburi înalte: Andronic se pitulă mai întâi în desiș, Dating femei pe Lyon un iepure, și așteptă momentul potrivit spre a se servi de frânghiile ce luase cu el.

Ca un om priceput ce era, ieșind din celulă el avusese grijă să închidă ușa în urma lui. Atfel, când ofițerul de serviciu făcu rondul de seară, nu observă nimic neobișnuit: după ce puse santinelele fiecare la locul ei, el se culcă liniștit. Atunci, în plină noapte, Andronic legă frânghiile de crenelurile zidului exterior și se lăsă să alunece fără zgomot pe mal. O barcă îl aștepta și se credea în afară de primejdie, când se ivi o întâmplare supărătoare.

Din ziua în care, cu două secole mai înainte, Ioan Tzimiskes asasinase pe împăratul Nichiphor Phokas, se înființară posturi de supraveghere pe toată suprafața dinspre mare a palatului, însărcinate să împiedice bărcile de a trece noaptea pe lângă zidul reședinței imperiale. Fugarul uitase acest amănunt: fu zărit de soldații gărzii, prins, întrebat și se gândea să se omoare mai curând decât să se întoarcă în celulă, când deodată avu o inspirație genială. Sunt un sclav scăpat din închisoare, zise el.

Vă rog să nu mă lăsați să cad din nou în mâinile stăpânului, care mă va pune să plătesc scump fuga. Avea lanțurile la picioare, vorbea o grecească barbară: fu crezut, cu atât mai mult cu cât stăpânul bărcii, înțelegând înșelătoria, cerea, strigând, pe fugar ca și când i-ar fi aparținut.

Soldații, găsind gluma foarte caraghioasă, restituiră, Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi, pe pretinsul sclav pretinsului stăpân. De data aceasta, Andronic era salvat. Vâslind el ajunse la casa sa din Vlanga, nu departe de țărm; părinții lui îl așteptau. Îndată își scoate lanțurile, ia din nou barca, vâslește pe lângă ziduri, trece dincolo de Privire de ansamblu a site ului celor Șapte Turnuri; în câmp, zărește caii pregătiți; se depărtează în goană mare și ajunge la Anchialos, pe Marea Neagră.

Are norocul să întâlnească în acest oraș un guvernator căruia îi făcuse bine odinioară și care nu crezu de cuviință să fie ingrat față de proscris. Îi dădu bani, călăuze, spre a putea fugi, după cum dorea, la prințul rus Iaroslav, care domnea la Haliciu, pe Nistru; Andronic Face i cuno tin a cu barba ii vaduvi frontiera și se credea scăpat de oamenii care-l urmăreau, când fu recunoscut de câțiva păstori vlahi și dat pe mâna oamenilor împăratului.

Oricine în locul lui Andronic ar fi fost disperat: singur, fără prieteni, fără complici, el găsi și de data aceasta mijlocul de a scăpa. Se prefăcu a fi apucat de dureri violente și fără încetare cerea păzitorilor voie să coboare de pe cal, spre a se depărta un moment de drum.

Când veni noaptea, el înmulți aceste opriri și în vreme ce soldații îl așteptau răbdători, în drum, el, în umbra desișului în care se adăpostea, înfige bastonul în pământ, îl acoperă cu mantia, pune peste ea femei căsătorite din Oradea care cauta barbati din Slatina, îi dă înfățișarea unui om stând pe vine; după aceea, târându-se pe pământ, se depărtează cât poate de repede.

Când gărzile, găsind că stă prea mult, veniră să vadă mai de aproape ce era, prizonierul ajunsese departe.