Caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig


Invitații din sfera muzicală, deși în cadrul eve - nimentului respectiv aveau consacrat doar un moment, mi-au explicat importanța deosebită a participării lor. Orele de studiu repartizate pe ani întregi de muncă, efortul, renunțările, privațiunile, perseverența, tenacitatea, răsplata prea mică pentru munca de-o viață.

Chiar am fost întrebată dacă realizez ce înseamnă să îți alegi ținuta, să o potrivești cu evenimentul, să o asortezi, să o calci, să o îmbraci, să o accesorizezi, să iei un taxi, pe ploaie, și să vii, pentru a apărea preț de câteva minute în fața publicului.

Și nici măcar să nu fii cap de afiș Mi-a răsărit în minte celebrul vers al lui Ion Mureșan Vai săracii Cine se gândește, măcar o clipă, la munca unui scriitor? Nu intră el, automat, în categoria invidiată și privită de sus, în același timp, a profesorilor ce plimbă un catalog sub braț, a muzeografilor ce sprijină o sobă caldă iarna?

În cazul nostru cu un stilou sau pix, cu o carte, cu o tabletă în mână scriitorii fac degeaba umbră pământului. Despre anii de muncă înșirați în spatele unui scriitor cine să depună mărturie?

Vecinii nu aud nici orele de exercițiu la vioară, nici bătutul mingilor în pereți, ca în cazul, fericit, nu-i așa, al instrumentiștilor sau al sportivilor. Munca unui scriitor e o muncă ce se desfășoară în liniște, în ascuns, e o tainică trudă.

Sunt unii, tot mai puțini, care țin, cu o pedanterie de alt timp sau disperare, o carte a cărților citite, a lecturilor și a notelor de lectură, o cartografie a parcursului lor altfel neștiut. Dar, mai mult, dincolo de cartea citită, e acea alchimie interioară, descifrarea și încifrarea informației, a gândului, a emoției, translatarea ei prin toate filtrele ființei, esențializarea ei, întreg travaliul nevăzut, neștiut, imposibil de mărturisit care duce la o lume interioară minunată și nouă.

Și acest terra ferma odată obținut, departe de a fi linia de finish, reprezintă abia punctul de plecare într-o misterioasă și nemaivăzută călătorie, asemuindu-se și de multe ori depășind marile călătorii, marile descoperiri care au desenat lumea în care suntem astăzi.

Cât nu trăiesc interior alții într-o viață, trăiesc alții pentru a aduce pe lume Și, culmea, de matrimoniale ramnicu valcea mai multe ori nu se opresc aici.

Și cine să depună mărturie despre aceste războaie minunate, purtate de scriitori cu ei înșiși?

Arhivă blog

Într-o epocă ce stă sub semnul imediatului, cititul cărții devine o îndeletnicire desuetă, slow-food pentru suflet, ori cine mai are timp și pentru așa ceva? Și vai, săracii scriitori, după tot acest efort, mai vin la propriile evenimente în pulover ud leoarcă, deoarece nu și-au găsit umbrela, și eventual, apucă să se dezmeticească în fața unei săli aproape goale. Această muncă de taină, e însă de două ori defavorabilă scriitorului. Produsul final al muncii lui fiind cartea, această izbândă stă pe raft, alături de alte cărți, în fața unui cititor, să nu ne amăgim, de cele mai multe ori lipsit de cele mai elementare instrumente de operare în această lume miraculoasă care este literatura.

De unde să știe acesta că nu orice are pagini între coperți este Carte? Că nu oricine și-a pus numele pe o copertă, sau chiar pe mai multe, e scriitor?

Caut Doamna Singura Baia De Aramă, Femei Cauta Barbati Târgu Lăpuș

Ce repere are pentru a depista munca și talentul depuse într-o carte sau, dimpotrivă, lipsa acestora? Între Regina Balului - strălucirea calpă a notorietății și Cenușăreasa valorii de cine va fi atras, căci o alegere, cu adevărat, nu are cum să facă? Există recenziile, topurile, listele.

  1. Minimonografia fostei comune Peri Coordonatorul lucrării-Vasile Ist.
  2. Mult stimate cititor, fiu al Periului, -Mi-am dorit sa ma ocup de aceasta minimonografie, careia i se poate spune si Istorio-Monografie, dat fiind faptul ca lucrarea de fata cuprinde multe date cronologice istorice.
  3. Dating Woman L Eagle
  4. monografia satului Peri:
  5. Barbat 35 ani cauta femeie

Există breasla. Dar, trebuie remarcat, suferim de sindromul lui Robinson Crusoe mai degrabă decât de cel al lui Don Quijote, care, presupune conlucrare, echipă și ce echipă!

Continuare în pagina 2 4 Editorial 2 Urmare din pagina 1 Dacă pentru Don Quijote s-ar mai găsi aspiranți, cine ar pofti rolul lui Sancho Panza sau pe cel al Rosinantei? Da, prin definiție, atunci când avem de-a face cu scriitori avem de-a face cu singurătăți 2, dar aceste singurătăți, din păcate, sunt duse la extrem. Numai cu mare greutate se coagulează pentru a forma arhipelaguri, cu atât mai greu continente și rămân, de multe ori, insule.

Ce mecanism, ce fenomen stă în spatele acestui neajuns? Nu mai știu unde citisem, într-o vreme și o societate care voiau oamenii egali, cuvintele următoare: Egalitatea?

Întreaga natură o neagă. Prilej de uimire și meditație, căci contrazicea tot ce însemna lumea de atunci. Este nevoie de 40 de ani pentru a schimba o mentalitate. Întâmplător sau nu, comunismul s-a întins la noi pe o perioadă de peste 40 de ani.

De aceea, fără a dori să uzurpăm locul profeților postrevoluționari, credem că țara noastră ar avea nevoie pentru a se recupera cu adevărat de trauma comunistă nu de 20, ci de cel puțin Cum și ce ar mai putea recupera, aceasta este întrebarea De la toți ca unul s-a ajuns la ca mine nici unul.

caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig

Nu, nu mai suntem demult egali, cam de vreo 28 de ani. Dar acei peste 40 de ani care au răsturnat irevocabil scara de valori, întorcând cu josul în sus piramida ce structura un întreg popor, au făcut ca anii postrevoluționari să ducă exact la cealaltă extremă: fiecare se crede unic și, neapărat, cel mai bun, adică de top.

Nu suntem o țară în care poporul devine populație, nu, suntem o țară de vârfuri. Prin urmare, fiecare, oricând, oriunde, se crede deasupra tuturor și procedează în consecință. Nu este un fenomen specific numai palierului literar, ci tuturor palierelor societății noastre, de la cultură la politică, de la societate civilă la stradă. Așa se face că sunt refuzate ierarhiile ca și ieșirile din rând. Orice vârf trebuie contestat.

S-a ajuns în situația nesănătoasă a unui organism care își macină propriul schelet, pentru a se întoarce triumfător la verticalitatea moluștei, mai mult, în numele libertății și mai binelui, își contestă propriul cap, fără a înțelege absurdul autoghi - lotinării.

Nu mai există comuniune de breaslă, spirit de sistem. Rigoarea e blamată drept constrângere. Departe de a fi cărămizi trainice într-o construcție statornică și, vrem sau nu vrem, piramidală elementele de susținere devin carii și totul în jur material de măcinat și de pus la pământ.

caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig

Nimeni nu are nevoie de un conducător, cât timp fiecare se crede lider. În acest dans al vieții cotidiene, nu e de mirare că ne călcăm pe în picioare. Scriu cu emoție aceste rânduri, în 25 decembrie, o lună de prag, luna în care Regele a murit și în care ne pregătim să trecem în anulan ce marchează de ani de la Marea Unire dar și de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu.

Știu că celor care au cutezanța de a încerca diagnostice li se cer și soluții.

caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig

Înaflându-se în vizită la Muzeul Sf. Sava din București, Ionel I. Brătianu foto le spunea elevilor: «Opt sute de ani am avut idealul pe orizontală să ne strângem cu toții laolaltă în aceeași patrie. Am realizat aceasta în Acuma avem idealuri de construire pe verticală, pentru ca prin cultură și civilizație să justificăm în fața omenirii și a istoriei posesia acestui pământ.

Persoane interesate

De aceea sunteți dumneavoastră la școală ca să învățați și apoi să creați cultură și civilizație! Să privim în istoria recentă: oricât de dărâmate, națiunile s-au ridicat din nou prin cultura având ca fundament un sistem de educație ireproșabil, printr-un efort pornind de sus în jos. De aceea suntem aici, să nu ne oprim din a învăța și să creăm, împreună, fiecare la locul lui, cultură și civilizație.

Să începem să construim pe verticală, deoarece deja, ca o clipă, au trecut o sută de ani. Ce mai așteptăm?

lupulescu grig

Parafrază la titlul filmului The Matrix Reloaded 2. Pentru că fiecare dintre noi poate comunica în timp real cu o mulțime de oameni aflați oricît de departe, orice persoană tinde să-și scurteze mesajele și să le facă inteligibile rapid, să și le deper - s onalizeze ca să se poată adresa mai mul tora deodată și nu pe rînd fiecăruia.

Ar fi de neconceput ca un individ să scrie mesaje personale fie și unei părți infime dintre cei cinci mii de prieteni pe care îi presupune ca limită maximă Caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig - book. Ba chiar unei zecimi dintr-o agendă care cu prinde, în cazul meu de pildă, peste de adrese. Un alt paradox este creșterea imensă, nelimitată practic, a posibilității de impri- mare a unei cărți reviste, broșuri.

Localitatea Peri Mehedinti - Elena Zavada - mshost.ro

Ghilimele semnifică faptul că imprimare este luat aici în sensul larg al imprimării pe hîrtie ca și a celei virtuale, sub forma fișierelor de tip pdf. Prin înmulțirea acestui tip special de comunicare, rezervat altădată scrierii de mînă sau măcar a culegerii manuale a zețarului, oricine poate lansa către ceilalți o operă personală. Este evident însă că, prin acest proces, tirajele devin tot mai mici.

Fiecare citește pe altcineva, că doar are de unde alege!

Ilan Șor aplaudat în noaptea de Revelion la Orhei pentru noul transport din municipiu

Producția de opere se demasifică îngrozitor limita fiind, desigur, aceea la care fiecare individ devine autor al unei opere necitite de nimeni decît de el însuși. Am fost martor foarte recent, la un tîrg de carte mare, la următorul fenomen egal de amuzant și înspăimîntător: o editură, și nu dintre cele mai mari, organiza lansarea unor volume de autori contemporani, în majoritate autori de lucrări be letristice sau la limita literaturii de exemplu eseuri de - spre medicina contemporană și rolul ei în societate.

Lucrurile se petreceau așa: la ora H, se adunau în jurul standului rudele și prie tenii poetului X. Un necunoscut chiar și pentru unul ca mine, în principiu orientat în lumea literară contemporană din România.

În cele mai multe cazuri se punea un banner și cineva din asistență filma și fotografia evenimentul.

caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig

Editorul și un amic al auto - rului spuneau cîteva fraze, autorul mulțumea cui avea de mulțumit și eventual recita ceva din opera lansată. Cît el dădea 3, 5, 12 autografe pe cărți, rar mai multe, și se golea o sticlă de șampanie, perso nalul standului pregătea cu profesionalism vii - toarea lan sare. După aproximativ de minute, poetul X își conducea oaspeții și spațiul era livrat romancierului Y, aflat la aflam a treia sau a patra carte complet necunos cute mie, celui orientat în etc.

Prietenii lui Y se adunau, familia era și ea prezentă, alături de obligatoriul came ra - man. Cînd se ajungea la autografe și la șampanie, se pregătea - cu o viteză ce ates - ta o rutină excelentă - lansarea eseis tului Z, care putea fi o doamnă și caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig, pe lîngă alte forme de omagiu, primea și flori.

Chestiunea asta se repeta de ori pe zi, în prime-time-ul tîrgului.

Calaméo - Xii 2

Faptul interesant era că poetul X, romancierul Y și eseista Z, care avea și o emisiune la un post de nișă, ceva despre nutriție, nu se cunoșteau între ei, nu voiau să se cunoască fie și prin schimbul amabil al volumelor.

Nici grupurile de suporteri ale autorilor X, Y, Z nu se intersectau și nu aveau nici cea mai slabă intenție să cum - pere volumul altcuiva decît al persoanei pentru care caut doamna singura baia de aramă lupulescu grig. Între ei nu exis ta interacțiune, dialog, eventual pole mică. Totul sugera un oficiu de stare civilă la care nuntașii vin strict să asiste la ceremonia unui anumit cuplu, fără a se interesa de cele care spun da înainte și după.

Sau, eventual, amintea de un cimitir în care grupurile de cunoscuți ai unui de - cedat se adună să-și îngroape mortul lor, neresimțind tristețe sau măcar curiozitate pentru alți repauzați care își luau locurile de veci în parcelele vecine.